Adevarul....

Suntem atât de atașati de haine scumpe , masini sau telefoane " inteligente " , nu ne putem imagina viața de zi cu zi fără ele . Suntem atât de confuzi și consumati de lucrurile materiale , lucram  pentru cumpăra haine de la mall , care  costa două salarii . Ne petrecem atât de mult timp într- o privare de plăcere , dar ne plictisim după câteva zile ..... Cât de fals ! Viața noastră se rezuma la a cheltui bani pe lucruri de care nu avem nevoie și de a salva un pic de distracție și relaxare . Suntem atât de distorsionati încât nu putem aprecia adevarata placere , ne-am pierdut calmul mental și simtul frumosului . Încetul cu încetul, ne pierdem pe noi înșine . Ne-am schimbat valorile  și am  uitat sa iubim...Sa iubim  totul în jurul nostru , cafeaua de dimineață, sunetul păsărilor,  zâmbetul unui străin, racoarea de la umbra unui copac, intr-o zi torida  de vara, muzica . De ce nu mai apreciem   momentele  cu cei dragi  , și ne grăbim să  atingem idealuri și obiective care ne aduc numai nervi și limitări ?

 Poate pentru că uitam de sufletul nostru de  oameni , și  mintea , uneori rămâne pierduta undeva în existența materiala .

Ingerii de langa noi

De la mamy,as vrea  sa iau superioritatea ,ce nu are legatura nici cu ura, nici cu invidia.As imprumuta  zambetul ei senin si sincer , blandetea ireal de  infinita, corectitudinea, afectiunea, iertarea  si iubirea neconditionata fata de copii.

De la taty , as lua puterea, spiritul protector,exigenta fata de propria persoana, cultura , toleranta si simtul umorului.

Nu stiu alti parinti cum sunt, dar ai mei ar merita sa le ridic o statuie.Si chiar vorbesc  serios.

Da , si eu am fost si sunt o rasfatata.Am ravnit la rochii scumpe din vitrine sau la 3-4 vacante pe an  si ingerul patern a creat conjuncturi ,astfel incat sa obtin ce am vrut.Nu a vrut sa stiu la ce a renuntat el pentru asta, dar cu siguranta a renuntat sau a amanat vreo “prioritate”.

Cat despre ingerul matern... auzul  vocii ei a fost intotdeauna cea mai dulce armonie pentru mine.Sunt atat de sensibila la auzul acestei voci, incat e indeajuns sa imi spuna un singur cuvant la telefon si stiu ce stare are, daca are vreo durere sau daca e “ok”.

Sunt un om incapatanat, si uneori i-am dezamagit prin alegeri , dar tot ce au facut , a fost sa ma lase sa cad.Nu m-au ridicat , doar m-au sustinut sa ma ridic singura. As asemana dragostea lor , cu forta gravitationala.Atat de puternica e.

M-au invatat ca sunt si vor exista lucruri pe care nu le voi putea face, maybe , dar ideea e sa mi le doresc.Si ei au avut nerealizari care le-au umplut cu existenta mea si a lui fratemiu’.

M-au invatat ca o dragoste trebuie sa aiba cimentare morala, dar mai ales element sufletesc.

Mi-au inchis gura cand etichetam persoane inferioare mie , avand intentia de a-mi evidentia  calitatile.Asta nu inseamna ca nu s-au mandrit cu noi , oriunde.

Niciodata nu s-au bucurat cand scoteam pe gura vreo prostie, vreun ofens sau cand bufneam in ras in momente nepotrivite. Nu au incurajat snobismul, razgaiala si rasfatul prostesc.Ceea ce mai rar vezi ,in ziua de azi, in randul parintilor.

Mi-au zis si mi-au aratat  ca since they have me , au pentru ce trai si lupta permanent.Ne-au aratat ca dragostea fata de noi le invinge pe toate.

Nu exista suficiente pagini care sa cuprinda redarea a tot ceea ce ingerii mei mi-au oferit , exact asa cum nu exista nici suficiente dovezi prin care as putea sa le arat dragostea si recunostinta mea.

Should I stay,or should I go?

Pentru mine, viata nu are rost fara fluturasi. Dupa mine , sunt  cel putin 7 mii lucruri pe care nu le poti cumpara cu bani, oricati ai avea.Cunosc si luxul unei masini  sau unei calatorii frumoase  , dar si maturatul curtii de la tara.Nu ma intereseaza ce cred unii sau altii despre mine, stiu cat valorez.Stiu sa cad si sa imi revin.Stiu sa plang in disperare,fara sa ma vada nimeni, si stiu si sa imi inghit lacrimile in public.Orice caramida aruncata spre mine,ma ajuta sa imi construiesc  un zid, pe care nimeni nu mi-l poate distruge!

Sunt o persoana fundamental sensibila si totusi puternica, ce nu percepe viata decat in mod poetic ,muzical ,emotional, pentru  care sentimentele cantaresc mult mai greu decat ratiunea.Am picioarele pe pamant, dar ochii spre cer.Sunt  insetata de pasiune, de nebunie, de fabulos, de greu -de- obtinut.Fug de tot  ceea ce nu e special pentru mine.Nu pot fi pe placul tuturor,desi cred despre mine ca sunt tot ceea ce si-ar dori cineva special sa fiu!Sunt rasfatata.Uneori judec aspru si critic, dar am si diplomatie.La baza, sunt un om bun, nu pot sa dorm , daca sunt certata cu cineva drag.Uneori sunt imposibila, alteori sunt minunata!Primul meu gand e cel mai nobil, dar gandesc de 3 ori inainte de a actiona.Schimbarea intotdeauna e in mine , nu in ceilalti.Promovez partea plina a paharului si chiar si love at the first sight.Nu blamez persoanele care mi-au facut rau vreodata in viata mea.Nimic nu trebuie, ci poate este  necesar.Vreau totul si nu cred ca cer prea mult.Intre "should I stay or should i go?" , aleg plecarea spre ceva mai frumos si mai bun,mai potrivit...desi stiu ca am sa mai raman inca mult timp in vreo minte sau inima.

Think positive!

Ma arunc in fata vietii,gandind pozitiv.Raspund rautatii si invidiei,cu zambete.Ma opun unui destin scris deja si imi aduc aportul.Nu ma opresc...ma uit in oglinda vietii si vad in fiecare zi ceva mai bun.Proiectez si ridic caramida cu caramida.Nu plec capul decat pentru a-mi admira pantofii.In 5 zile din 7 am tendinta de lux si perfectiune.

A fi educatoare...

           

“Ce mare lucru?” ar zice multi…Sa iti  petreci 5 ore pe zi la gradinita, sa iti bei cafeaua  si sa dai ordine unor fiinte care oricum  nu stiu  sa protesteze.

Daca e atat de usor, atunci de ce aceasta meserie nu este pentru oricine?

Intr-adevar,  a fi educatoare este  foarte placut ,iar  satisfactiile sunt nenumarate.Insa ceea ce  se ascunde in  culisele acestei scene asemanatoare unei lumi de basm, unde fetitele sunt printese si baieteii printi , numai cel ce educa poate sti.

A fi educatoare nu inseamna doar a educa,ci inseamna,mai presus  de toate a simti…sa simti iubire pentru copii, sa simti ca acestia inseamna ceva pentru tine.Cati dintre noi am face lucruri bune pentru oameni care nu inseamna nimic ? Intr-o lume atat de rea, e greu sa ne gandim si la cei apropiati noua, pe care ii ajutam doar cand avem timp si resursele necesare, daramite sa ne mai asumam responsabilitati pentru niste fiinte straine?

Primii pasi catre noul univers GRADINITA este primul moment in care ,nu unul, ci  25-30 copii se desprind cu greu de mainile mamelor lor  si le apuca pe cele ale  educatoarei.Doar doua maini care trebuie sa primeasca cu caldura ,sa stearga sute de lacrimi si sa mangaie alte 25-30 de manute. Doar doi ochi care sa le exprime blandete , doar o singura voce care sa  transmita sinceritate si  siguranta unor omuleti speriati ,carora le e teama de ceea ce ii asteapta.

            Doar doua urechi ce  trebuie sa asculte dorintele atator parinti si sa tina seama de ele.E de neconceput si de neiertat, ca aceste doua urechi sa uite o dorinta sau o rugaminte mica.

            Treptat,cu pasi mici lacrimile copiilor se vor transforma in zambete  timide .Dar, atentie!Obiectivul educatoarei este atins abia cand toti copiii zambesc.Acest lucru implica multa rabdare, mult calm , multe servetele.

            Pe langa un circuit de vocatii, educatoarea trebuie sa aiba si o calitate sufleteasca fantastica.

Pe langa multe cunostinte, o creativitate iesita din comun si capacitatea de a transforma orice activitate de invatare in joc, in conceptia parintilor , educatoarea trebuie sa fie  persoana care sa ii protejeze copilul , sa fie cu ochii pe el minut cu minut, sa il alinte si sa ii vorbeasca frumos , adica exact ceea ce face un parinte..Numai ca acest lucru nu il face doar pentru un copil , ci pentru toti, chiar daca parintele nu constientizeaza ca nu doar propriul sau copil are nevoie de afectiune,educatie etc.

Tuturor trebuie sa le formam deprinderi  , pe care poate nu le au de acasa: sa manance singuri, sa se imbrace, sa isi aseze pijamaluta, sa se spele pe maini si pe dintisori.La prima vedere, nu pare “mare lucru”, dar nu-i deloc asa.

In timp ce trei prescolari vor la baie, alti sase vor sa bea apa , pe unul il doare burtica, un altul nu isi poate incalta cizmulitele ,altor patru le este dor de mami, doi baietei stau retrasi in casuta si doua fetite se cearta pe o papusa . Toate acestea  in mai putin de un minut  trebuie gestionate de educatoare in cel mai eficient mod cu putinta.

Pe langa inspectii,planificari, proiectari, organizari de concursuri,participari la cercuri si consilii, educatoarea trebuie sa isi faca timp sa le aranjeze parul fetitelor , sa ii duca la baie pe copii si a isi aduca aminte pe cine a sters pe manute si pe cine nu, sa aseze mobilierul  pentru activitati si sa raspunda la telefon parintelui x. Inseamna deci multa munca, daruire si concentrare.

De multe ori, a fi educatoare inseamna sa prezinti copiilor o lume mai buna,sa le zambesti, chiar daca starea ta nu e tocmai buna  in ziua respectiva.

A fi educatoare inseamna sa iti recunosti greselile in fata prescolarilor tai , sa razi si sa plangi cu ei, sa stii  te apropii de ei , sa ii certi si sa ii impaci la fel de usor.

Educatoarea este singura persoana care aduce zambetul unui copil prin lipirea unui banal abtipild pe camasuta , iar copilul este singurul  care ii poate face acesteia ziua mai buna printr-o singura fraza:  

”-Domnisoara, sunteti frumoasa ca o printesa!”

            Uneori , educatoarea in ochii copiilor e o printesa, alteori o vrajitoare  , insa e  o adevarata mama,care le alina durerea si o  adevarata prietena, care le e alaturi  la bine si la greu.

Carnavalul vietii.Noi si mastile pe care le purtam.

Ma pot ascunde de oricine, dar nu si de mine...Imi puteti da orice masca si va voi spune cine sunt...pentru ca purtand-o , nu ma transform, ci devin!
Optiunea imi apartine daca vreau sa fiu in fata ta sau a ei sau a lui, intotdeauna altfel.Eu sunt eu si ma cunosc.Iar pentru tine sunt o masca.Pentru ca iti insel sau iti depasesc asteptarile.
Toti suntem mici cameleoni, pentru ca situatiile , experientele si oamenii ne determina sa fim altfel,sa actionam altfel.
Inlocuim   de foarte multe ori, nefericirea cu zambete si invidia cu  falsa admiratie, slabiciunea cu  vadita putere si dragostea cu ura declarata.Asta pentru ca vrem sa nu fim criticati, judecati , interpretati sau recunoscuti.
Nu suntem sinceri .Sa fim seriosi...Cati dintre noi suntem for real?Cu totii avem 2-3 sau 10 fete, pentru ca e firesc.De multe ori ne incapatanam sa ne ascundem si de noi, pentru a nu mai simti...dar greu reusim, si nu pentru mult timp.
Masca  ne cruta de povara propriei persoane si ne face tocmai sa ne definim , ca oameni.Caci daca nu ne-am schimba ,daca nu ne-am modela dupa ceilalti, daca am fi la fel si in prezenta copiilor, si in prezenta parintilor, si a cersetorilor si a soferilor,  si a preotilor, si a sotului/sotiei ...nu am fi noi.
Ce s-ar intampla daca am spune cu totii , intotdeauna ce gandim, ce simtim?Cu siguranta am rani, am flata sau am jigni ,am si pierde , dar si castiga...insa nu ne-am pastra acea parte de mister care ne face unici.
A nu se intelege ca sustin oamenii falsi...dar pentru mine masca nu semnifica neaparat minciuna: ci aparare ...adaptare...autenticitate...
Pana la urma, in greaca, cuvantul "persoana" provine de la "masca"...
De gandit ...printre randuri!!!
 

Momente

Sunt momente...
Sunt momente cand blamam trecutul si tot ce tine de el, il denigram si il "imbracam" in ceva urat...care ne-a facut numai rau...
Sunt momente cand "ardem" amintiri , care ne-au adus zambetul pe buze sau chiar ne-au  facut cei mai fericiti oameni de pe Pamant candva...
Sunt momente cand regretam ceea ce nu a existat si ar fi putut fi...
Sunt momente in care devenim irationali, uitand ca experientele ( fie ele bune sau rele) ne-au facut sa devenim ceea ce suntem...sa invatam...sa devenim mai puternici...
Sunt momente in care vorbim numai in termeni negativi despre lucruri sau oameni pe care candva i-am adorat...
Sunt momente in care ne pare rau ca altadata am uitat cat valoram...
Sunt momente in care "ingropam" de vii oameni din trecut ...
Sunt momente cand incercam sa ne razbunam pe ceva ce cu  voie , cu stire  ,  cu implicare sentimentala ,imateriala, noi insine ne-am provocat...
Sunt momente cand purtam doruri , si ne uram pentru asta...
Sunt momente cand ne e greu sa facem un pas inainte ,caci gandul ne e la ce am lasat in urma...
Sunt momente in care viata trece , iar durerea ramane...
Tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa traim cu ea si sa lasam timpul sa treaca...doar TIMPUL  te poate ajuta sa uiti amintiri insemnate,doar TIMPUL  te poate face sa treci peste, doar TIMPUL  iti da maturitate,intelepciune ... insa nu te poate ajuta sa recuperezi nimic din ce a fost.
Si daca a fost inseamna ca nu mai trebuie sa fie!