miercuri, 25 septembrie 2013

A fi educatoare...






           
“Ce mare lucru?” ar zice multi…Sa iti  petreci 5 ore pe zi la gradinita, sa iti bei cafeaua  si sa dai ordine unor fiinte care oricum  nu stiu  sa protesteze.
Daca e atat de usor, atunci de ce aceasta meserie nu este pentru oricine?
Intr-adevar,  a fi educatoare este  foarte placut ,iar  satisfactiile sunt nenumarate.Insa ceea ce  se ascunde in  culisele acestei scene asemanatoare unei lumi de basm, unde fetitele sunt printese si baieteii printi , numai cel ce educa poate sti.
A fi educatoare nu inseamna doar a educa,ci inseamna,mai presus  de toate a simti…sa simti iubire pentru copii, sa simti ca acestia inseamna ceva pentru tine.Cati dintre noi am face lucruri bune pentru oameni care nu inseamna nimic ? Intr-o lume atat de rea, e greu sa ne gandim si la cei apropiati noua, pe care ii ajutam doar cand avem timp si resursele necesare, daramite sa ne mai asumam responsabilitati pentru niste fiinte straine?
Primii pasi catre noul univers GRADINITA este primul moment in care ,nu unul, ci  25-30 copii se desprind cu greu de mainile mamelor lor  si le apuca pe cele ale  educatoarei.Doar doua maini care trebuie sa primeasca cu caldura ,sa stearga sute de lacrimi si sa mangaie alte 25-30 de manute. Doar doi ochi care sa le exprime blandete , doar o singura voce care sa  transmita sinceritate si  siguranta unor omuleti speriati ,carora le e teama de ceea ce ii asteapta.
            Doar doua urechi ce  trebuie sa asculte dorintele atator parinti si sa tina seama de ele.E de neconceput si de neiertat, ca aceste doua urechi sa uite o dorinta sau o rugaminte mica.
            Treptat,cu pasi mici lacrimile copiilor se vor transforma in zambete  timide .Dar, atentie!Obiectivul educatoarei este atins abia cand toti copiii zambesc.Acest lucru implica multa rabdare, mult calm , multe servetele.
            Pe langa un circuit de vocatii, educatoarea trebuie sa aiba si o calitate sufleteasca fantastica.
Pe langa multe cunostinte, o creativitate iesita din comun si capacitatea de a transforma orice activitate de invatare in joc, in conceptia parintilor , educatoarea trebuie sa fie  persoana care sa ii protejeze copilul , sa fie cu ochii pe el minut cu minut, sa il alinte si sa ii vorbeasca frumos , adica exact ceea ce face un parinte..Numai ca acest lucru nu il face doar pentru un copil , ci pentru toti, chiar daca parintele nu constientizeaza ca nu doar propriul sau copil are nevoie de afectiune,educatie etc.
Tuturor trebuie sa le formam deprinderi  , pe care poate nu le au de acasa: sa manance singuri, sa se imbrace, sa isi aseze pijamaluta, sa se spele pe maini si pe dintisori.La prima vedere, nu pare “mare lucru”, dar nu-i deloc asa.
In timp ce trei prescolari vor la baie, alti sase vor sa bea apa , pe unul il doare burtica, un altul nu isi poate incalta cizmulitele ,altor patru le este dor de mami, doi baietei stau retrasi in casuta si doua fetite se cearta pe o papusa . Toate acestea  in mai putin de un minut  trebuie gestionate de educatoare in cel mai eficient mod cu putinta.
Pe langa inspectii,planificari, proiectari, organizari de concursuri,participari la cercuri si consilii, educatoarea trebuie sa isi faca timp sa le aranjeze parul fetitelor , sa ii duca la baie pe copii si a isi aduca aminte pe cine a sters pe manute si pe cine nu, sa aseze mobilierul  pentru activitati si sa raspunda la telefon parintelui x. Inseamna deci multa munca, daruire si concentrare.
De multe ori, a fi educatoare inseamna sa prezinti copiilor o lume mai buna,sa le zambesti, chiar daca starea ta nu e tocmai buna  in ziua respectiva.
A fi educatoare inseamna sa iti recunosti greselile in fata prescolarilor tai , sa razi si sa plangi cu ei, sa stii  te apropii de ei , sa ii certi si sa ii impaci la fel de usor.
Educatoarea este singura persoana care aduce zambetul unui copil prin lipirea unui banal abtipild pe camasuta , iar copilul este singurul  care ii poate face acesteia ziua mai buna printr-o singura fraza:  
”-Domnisoara, sunteti frumoasa ca o printesa!”
            Uneori , educatoarea in ochii copiilor e o printesa, alteori o vrajitoare  , insa e  o adevarata mama,care le alina durerea si o  adevarata prietena, care le e alaturi  la bine si la greu.



9 comentarii: