Adevarul 2

Romania mea de glorii si dor....Cat as vrea sa mai insemni...cineva sa mai poata scrie iar cu majuscule "trecutu-ti mare/mare viitor"!  Da-mi voie sa raman indragostita de viata...sau lasa-ma sa ma bucur de ea!
Unde-i marea ta si cerul? Unde iti sunt florile si copiii?Unde e pasiunea de a iubi si prietenia? Unde e vocatia, daruirea, cinstea ?Am devenit pragmatici si nu mai percepem de mult sunetele si nu mai adulmecam parfumurile , peisajele...
Suntem pe graba si pe bani.Existenta noastra se rezuma la conditii impuse, frig...praf! Suntem deranjati. Hartuiti.Provocati de nervi  de atmosfera , efectuam comenzi, servicii , implicari.Ne invartim in jurul unui "trebuie ca daca nu...".                
 Epuizati mental de cerinte si pareri  si provocari meschine ce nu ne fac onoare.Ne proiectam orarul zilnic plin de urgente minore, de ordin   secund! Ne incepem ziua bombanind ca nu am dormit azinoapte de griji ,urmand cu injuraturile din  traficul aglomerat, vremea de afara , coruptia politica, gramatica presei, sistemul, capra vecinului, rostul lumii.
Colectionam invidii si ocazii de luat in deradere.A disparut  cheful, dispozitia, elanul. Intreg universul din plastic , toxic se incapataneaza sa ne faca sa devenim niste roboti  ...niste crispati...niste rai .
Nu mai facem diferenta intre aparenta si esenta ,fiind   preocupati de imediat . Nu mai avem idei, nu ne mai punem in practica imaginatia, sentimentul pur! De am realiza ceea ce am devenit...poate am incepe sa existam si am trai...intr-un orizont al echilibrului interior in care nu momentul ,ci sufletul  conteaza!